Oricat le-as cunoaste de bine, experientele altuia nu pot prezenta niciodata aceasta pecete particulara. De aceea Petre, sculandu-se dimineata in acelasi pat cu Paul sl aducandu-si aminte ceea ce aveau amandoi in minte inainte de a adormi, recunoaste si isi aproprie ca ale lui, ideile «calde» pe care nu le confunda niciodata cu ideile «reci» ale lui Paul si a caror proprietate o lasa acestuia.
Sentimentul de intimitate descris asa de magistral de James nu ne da insa cheia complecta a identitatii eului. Constiinta acestei identitati e opera unul rationament. De fapt fiecare din noi se schimba in permanenta. Ieri eram obosit si infometat, azi sant odihnit si satul; Ieri eram trist, azi sant vesel. Identitatea mea e deci relativa. Continutul sufletesc se schimba de la un moment la altui.
Totusi, gasim in sufletul nostru lucruri stabile. De pilda sexul, profesia, numele meu sunt azi aceleasi ca si ieri. Pe urma, chiar cand exista o deosebire intre doua stari sufletesti succesive, trecerea e gradata. O anumita continuitate le leaga in mod lent, si pe nesimtite. Aceasta formeaza premisa dela care pornim sl caruia ii subsemnam printr-un silogism celelalte acte sufletesti stabilind identitatea eului.
In afara de aceasta, daca nu exista in noi o identitate materiala, substantiala, caci ceea ce am fost ieri nu mai suntem astazi, exista totusi o identitate formala functionala cum o numeste W. James. Iata despre ce e vorba. Un exemplu ne va lamuri. Un obiect oarecare pe care l-am cumparat, o masa de pilda, si-a pierdut prin uzaj aproape toate partile care-1 compuneau, care au fost inlocuite cu altele. Cand i s-au rupt picioarele i s-au pus altele noi.

Pe urma a venit randul fetei etc. Nimic din masa veche: n-a mai ramas. Identitatea materiala nu mai exista. Totusi masa noua e la fel cu cea veche si mai ales intrebuintarea ei e aceiasi. Eul nostru de asemenea se schimba dar, in aceiasi timp ramane neschimbat. Ceea ce variaza sant obiectele proprii zise ale perceptiei, insa atitudinea noastra fata de ele e totdeauna aceiesi. «Nu exista nici o identitate substantiala intre starile de suflet de ieri si cele de azi cele de ieri sunt irevocabil moarte cand apar cele de azi. Dar toate starile de suflet prezinta o identitate functionala, pentru constiinta de ieri si cea de azi percep aceleasi obiecte si cum insusi eul trecut e unul din aceste obiecte, si constiinta de ieri si, cea de azi il trateaza la fel, adica il primesc, ii considera ca «al meu» si il opun in aceasta calitate tuturor celorlalte obiecte de experienta.
Astfel eul trebuie considerat ca o aparitie legata do functia memoriei, dar mai ales a rationamentului. Aceasta forma de personalitate unifica pentru prima oara intr-un sistem atitudinea sufleteasca a omului fata de ambiant, si creiaza viata interioara cu toate complicatiile ei. Formele de personalitate care vor urma vor fi altoite pe acest fond de interioritate si nu vor decat perfectionari ale acestuia.
Individualitatea. Incorporarea trecutului printr-un act de memorie la preocuparile prezentului presupune o sinteza mentala. De la cercetarile lui Pierre Janet, stim insa ca o sinteza sufleteasca nu este posibila fara un anumit grad de tensiune sufleteasca. Un deprimat nu e capabil de aceasta unitate psihica in timp, care e o persoana. Etre une personne cela, jusqu’a un certain piont use.

Un om obosit sufleteste nu poate deveni o individualitate. Anarhia sa psihica se evidentiaza prin lipsa de caracter unitar al eului. Bergson a insistat mai mult ea oricine asupra necesitatii tensiunii sufletesti in conditionarea Individualitatii. «Tenziunea personalitatii care se confunda cu durata sa vie, consta intr-o mentinere a acestei durate, adica intr-o sinteza a trecutului cu prezentul, intr-o incorporare a trecutului la constiinta, in alegerea si utilizarea amintirilor. Daca slabiciunea subiectului nu-i mai permite sfortarea sau tensiunea necesara, doua cazuri se pot prezenta: sau trecutul nu va mai raspunde, la chemarea sa, sau, trecutul ne mal putand nutri prezentul nu va mai orienta persoana in drumul ei catre viitor.
Astfel pentru a fi o individualitate trebuie ca evolutia noastra sufleteasca sa ajunga la gradul de viata interioara, de memorie, de rationament necesar eului si descrise mai sus. Dar aceasta nu e deajuns. Ii mai trebuie in plus un anumit grad de tensiune sufleteasca, o putinta de energie psihica care, debordand cadrele trecutului si ale prezentului, sa radieze catre viitor.
In. adevar, daca eul era un rezultat al unitatii in trecut, individualitatea e o proiectie catre viitor. Chiar dupa simtul comun aceasta notiune presupune energie, temeritate, curaj. O individualitate e manifestarea unei forte care rupe zagazul conventiilor sl al legilor, care se indreapta catre faurirea unul destin ce-i apartine exclusiv. Emerson defineste foarte bine individualitatea: «o rezerva de forta care actioneaza prin simpla el prezenta». Privirile nu mai sunt indreptate in trecut, unitatea persoanei nu mal reese din amintiri, el din planuri si aspiratii. E natural ca o rezerva de forta sa se proecteze inainte. In tinerete, cand disponibilitatile nervoase sunt 'maxime, atunci nu traim decat din proecte si sperante.
Marii cuceritori, temerarii politici, conquistadorii de toate felurile, aventurierii, cu un cuvant toate speciile de energii, nu traesc decat in contemplarea zilei de maine. Trecutul 11 se pare palid, mort,' ca orice obiect de muzeu. Unitatea lor sufleteasca e inainte, nu inapoi. Dar nu numai pentru acestia. Pentru flecare din noi, lucrul se intampla la fel. «Sa ne privim traind un moment. Traim numai pentru maine, dar nu numai pentru acel maine apropiat, dar pentru ansamblul acela ilimitat de «maine» care urmeaza. Directii-se deseneaza, atitudini se'schiteaza, euri virtuale devin posibile, a caror suple si multiple disponibilitati ne apar. mai mult ca ale noastre decat invariabila rigiditate a determinarilor noastre anterioare.
Ceiace caracterizeaza, astfel, individualitatea e vointa reflectata, e constiinta energiei, canalizarea tensiunii si ' a..fortei ^sufletestipe un drum propriu, dominarea acestei excursii psihice printi'un plan dinainte conceput si constient realizat. Pentru unitatea in trecut a eului-erau de ajuns memoria si rationamentul pentru unitatea in viitor a individualitatii e necesara vointa reflexiva.
Din aceasta desfasurare premeditata de forta, care se cheama individualitate, decurg in mod natural o serie de sentimente. Ele sunt oarecum ca un fel de termometru moral al bunei ori relei functionari a individualitatii.

Ceea ce face ca intentiile ori opera individualitatii sa capete o sanctiune obiectiva e societatea. In sociologia sa Darkheim a aratat ea legatura esentiala a fiecarei individ cu societatea sta in sanctiunea pe care aceasta o exercita asupra indivizilor. Natural, in primul rand sanctiuni negative, penale: acelea care pedepsesc orice abatere de la regula sociala, de la conformismul de valori pe care-1 respecta grupul intreg. Numai prin crearea unei uniformitati de actiuni, asigurata de sanctiuni, e posibila viata in comun.
Dar societatea, nu are numai rolul de jandarm. Daca stie sa pedepseasca, ea stie deasemenea sa si recompenseze. Ea acorda celor care contribuie la consolidarea solidaritatii sociale o serie de merite, de premii. Individualitatea noastra nu poate capata o desfasurare normala, decat daca capata aprobare din mediul eoeial. Succesul e o conditie esentiala a des voi tarii personalitatii, a dezvoltarii acelui optimism intim in fortele si capacitatile noastre. O cadere dela examen, un insucces al unei opere, o cadere la alegeri, ne face sa ne indoim de meritele noastre proprii, fiindca societatea s'a indoit inaintea noastra. Invers, un premiu, o lauda, un succes, ne poate stimula increderea in noi, dandu-ne o buna opinie asupra noastra, chiar daca mai inainte aveam una mediocra. Din aprobarea ori dezaprobarea sociala reies sentimentele de indrazneala si respectiv de deprimare ori dezolare, de orgoliu, vanitate, dar si de umilinta, modestie/ timiditate. «Un om a carui personalitate straluceste de departe, a carui putere ignoreaza insuccesele, care are amici, situatie, reputatie, avere, nu e expus la dezamagirile si indoielile morbide ale copilariei sale.