Relativ la formele intuitive de spatiu si timp, autorul introduce discutia filozofica intre nativi sti si genetici, foarte utila pentru educatia filozofica a studentilor, care trebuie sa incoroneze problemele de psihologie in mentalitatea general filozofica.
Spatiul e prezentat ca o adaptare asa cum e adevarat in mare parte. Nu trebue de neglijat insa ultimile cercetari asupra contributiei vizuale a adancimii si distantei (vezi Bourdon; La perception visuelle de l'espaee 1904 si Laveile: La perception visuelle de la profondeur Paris 1921). In ce priveste intuitia formei, trebue avut in vedere, observatia lui James ca toate simturile contin un fel de «voluminozitate», egal de importanta in formatia acestei percepti, Aici s-ar fi putut desvolta mai mult si: »psihologia structurala«, forma perceptiei, asa numitele »Gestaltwahrnehmungen«, asa de cunoscute in Germania. Timpul este prezentat ca un efect al ritmului cenestezic. El are insa si o semnificatie biologica care trebue cautata in psihologia asteptarii (attente). Cand animalul isi pandeste o prada pe care o asteapta, cand asteptam o veste importanta, calculam implicit sosirea rezultatului. Tot asa distinctiunea psihologica a prezentului, trecutului si viitorului, asa de importante in formatia notiunei de timp, se explica prin interesul biologic al actiunilor noastre. Prezentul este ceea ce ne excita actiune, la adaptarea la o situatie data, trecutul e ceea ce nu prezinta interes, absenta, moartea unor sentimente neactuale.) Un moralist mizantrop a. spus ca serviciile trecute sunt mult mai putin importante ca cele prezente.Se uita foarte usor serviciul trecut, caruia i se scade importanta.

In schimb se da o insemnatate mult mai mare celui prezent. Viitorul de asemeni este un domeniu de mai putin interes, El nu e actiune imediata si nu e nici memorie. E opera de imaginatie, de utopie si ca atare mai gratuita si mai dezinteresata.
Capitolul despre inteligenta, dintre cele mai remarcabile, apasa asupra notiunii de abilitate, Ideea de adaptare la prezentul cei mai imediat, gasirea de solutii la o problema actuala, e punctul caracteristic al acestei facultati. Aceasta definitie trebue apropiata de aceia a lui W. James, care gaseste ca «qualite maitresse» a inteligentei e sagacitatea, facultatea de a gasi mai repede cat mai multe si mai variate asociatii intre doua notiuni. Aceasta sagacitate e mai ales opera sentimentului, asa de neglijat de obieeiu in psihologia gandirii.
In capitolul referitor la emotie se analizeaza teoria James-Lange cu corectivele necesare si se aminteste legatura intre instinct si emotie, dupa W. James;
Mai mult decit acestia din urma, psihologii americani Stanley Hall si Dewey au incercat sa explice manifestarile emotiei—congestiune, tremurat, «chair de poule»—prin . utilitatea biologica disparuta a acestora. Sint reziduuri alta data utile, azi inutile ale unor conduite necesare; Cea mai adevarata teorie relativa la emotie, ni se pare insa aceia, foarte recenta a lui Pierre Janet (vom consacra un studiu special acestei chestiuni.) Emotia trebuie privita ca o insuficenta de adaptare. Un om perfect, sanatos n-are sau are prea putine emotii. Altul, al carui sistem nervos e mai slabit, nu va putea gasi cele mai utile mijloace de aparare, intr-o situatie surprinzatoare, la care va trebui sa se adapteze imediat.

In fata surprizei, el va cadea intr-o confuzie mentala intovarasita de o derivatie de actiuni inutile si chiar primejdioase (la ce serveste tremuratul, «chair de poule», impietrirea etc.) Janet gaseste ca e o strinsa apropiere intre bolile mentale si emotie: toti neurastenicii sint emotivi, in schimb indivizii perfect sanatosi sint prea putin.
La expresia emotiunilor se analizeaza principiile psihologice a descarcare restrinse, al asociatiei senzatiilor analoage, al raporturilor dintre miscari si reprezentari formulate de Darwin, Spencer ori Wundt. Nu trebuia trecut cu vederea si principiul social in expresia emotiilor formulat de G. Dumas in analiza surisului.
Terminam aceste rapide observatiuni indicaud citeva, daca se poate spune, lacune, care, desigur nu a putut fi evitate, dar fiind spatiul restrans al volumului. Lipsesc din el analiza sentimentelor superioare (religios, estetic, moral etc), dinstinctia formelor de inconstient (automatism, inconstient fiziologic, afectiv etc), in fine o psihologie a credintei (in sens general) care ne apare ca.un fenomen psihic capital.
In ultimile capitole autorul isi arata inca odata punctul sau de vedere filosofic, acela care leaga intre ele, intr-o strinsa unitate diversele aspecte ale materiei tratate. Ideea filozofica care se degaja e aceia a unui evolutionist progresist si idealist. Ceea ce impresioneaza, mai ales, e intelectualitatea superioara care anima toata lucrarea si care face din ea o opera filozofica remarcabila, intr-o literatura asa de saraca ca aceea a noastra. Profesorul . C. Radulescu-Motru are pasiunea ideilor pentru idei, independent de aplicarea lor la vreo atitudine militanta oarecare.

Dansa are mai ales supletea de a-si inoi vesnic cunostintele si sinceritatea intelectuala de a-si modifica, atunci cind trebue, convingerile in raport cu evidenta faptelor. Nici indaratnicie osificata, nici dezorientare lipsita de credinte; virtuti care fac din aceasta , un ginditor occidental intr-o tara de politica, de afaceri si de arivism. Dar acestea sint alaturi de subiect. Rezumind, ne permitem profetia si dorinta de a anunta ca «manualul» sau va deveni «Ebbinghaus»-ul nostru, catechism indispensabil de initiere in problemele psihologiei.

Pragmatism si psihologie.
Multi din acei care au primit cu neincredere pragmatismul, il prezinta ca un curent de idei specific mentalitatii anglo-saxone, lipsit, in afara de mentalitatea insularilor ori a transoceanicilor, de orice generalitate omeneasca. E adevarat ca temperamentul practic al acestei rase prin excelenta activista, al «poporalul mut, care si-a scris epopea pe suprafata globului», dupa expresia lui Carlyle, intra in buna parte in alcatuirea acestei doctrine. Dar pragmatismul ni se pare o conceptie ceva mai generala. Trebue sa-1 consideram ca o reactiune specifica a secolului XX, o reactiune contra excesului de viata contemplativa, speculativa a secolului trecut. Nici un veac din istoria omenirii nu a fost mai intelectualist, mai indragostit de teorie, de poezie, de tot ce este alaturi de viata si de actiune.
Tipul romantic, atins de «mal de siecle», Rol la, Rene, Werther, Sarmanul Dionis s-a perpetuat, inadaptabil, pana catre sfarsitul secolului. Pe urma au aparut alte atitudini gratuite: estetismul cu Baudelaire, Flaubert, Gauthier, In alta ordine de idei, in acea politica, nici un secol n-a insemnat mii multa gandire utopica: socialism, anarhism, comunism etc.
Secolul nostru cauta sa se scuture de aceasta atitudine meditativa. El vrea o readaptare la viata si la actiuni. Mentalitatea moderna EU priveste ca insolubile gravele probleme de constiinta, . scrupulele paralizante ale inaintasilor nostri. Secolul XX vrea sa ofere formula de impacare cu viata practica, cu sanatatea biologica, cu bunul simt, cu societatea.
De aici aparitia sistemelor activiste dela sporturi la filozofia pragmatista.
Pragmatismul e cel mai important dintre ele. In inima lui sta scrisa actiunea cu orice pret. Ni se demonstreaza ca cea mai insemnata parte din viata e activitatea. Animalul ca si omul primitiv, prin excelenta «homo faber», s-au adaptat la realitate prin miscari. «Am Aniang .war die.Tat» cum . zicea Goethe. Intre gandirea unui Bergspn,. Mach, Poincare,. James, Ave-narius ori Schiller exista comuna ideia de actiune, ca fenomen primordial al vietii omenesti. Daca totul e indreptat catre adaptare, catra reusita actiunii, urmeaza ca si adevarul nu e altceva decat succesul unei ipoteze. Dezinteresare logica, care sa speculeze pe deasupra oricarui interes direct- ori deghizat nu exista. Toate teoriile noastre, cele mai speculative chiar, sant ramasaguri practice. Daca reusesc sant si: adevarate, daca nu, ele merg sa alimenteze imensul cimitir al adevarurilor moarte, care e istoria. Iata o teorie a cunoasterii, care la prima vedere poate revolta prin practicitatea ei triviala; s-ar parea epistemologia unor bancheri. Cu toate acestea, ca in toate doctrinele, chiar si in cele eronate, in pragmatism exista un adevar.

< Anterior