Exista acele acte psihice inferioare, cele legate de constructia noastra fiziologica. De asemenea studiul senzatiei se poate dispensa de astfel de consideratii. Cu cat urcam insa in scara complexitatii spirituale, aportul social ne apare evident. Cea mai mare parte din facultatile de cunoastere sunt iesite din relatii cu mediul cosmic pe deoparte, cu mediul social pe de alta. Influentele membrilor grupului se impletesc reciproc, se conditioneaza una pe alta. Aceste consideratii banale, trebue sa ne faca sa intelegem ca psihologia robinsiana este o pura abstractie.
Elementul social in psihologie se poate usor distinge din doua serii de fapte. intaia din influenta indivizilor unul asupra altuia, al doilea, din influenta societatii intregi asupra individului.
Cel dintaiu punct de vedere formeaza ceea ce se numeste, de la Tarde incoace, internsyholbgie. E vorba, de contagiunile mentale de tot felul, de sugestie, de imitatie. Influenta unui individ asupra celuilalt poate sa intervina si sub forma de demonstratie, convingere (persuasiune), revelatie, suggestie. Ea poate fi inconstienta, ori constienta, intelectuala, sentimentala ori motrice.
Acestea insa sant cazuri speciale. Ele ar putea forma un capitol aparte in psihologie, care s-ar ocupa special de ele. Nu ar fi nevoe de o metoda intreaga de determinare.
Cand e vorba insa de influenta intregii societati asupra psihologiei individuale, de pecetea colectivitatii in structura noastra sufleteasca, atunci punctul de vedere sociologic devine o metoda indispensabila. In acest caz, individul suporta inconstient si fara voia lui caracterul colectivitatii din care face parte.

Facultatile sale mentale se modeleaza dupa influente, care se exercita de la exterior la interior, care transforma pasta prealabila a simturilor sale in materie sociala. Individul este muiat in societate ca intr-o baie. Aceasta il inconjoara din toate partile si in toate momentele. Dupa cum nu poate scapa de legile gravitatiei tot asa nu poate evita influenta fatala a societatii.
De cand Durkheim a dovedit filozofic vorbind existenta «reprezentarilor colective» sl Levy-Briihl le-a examinat empiric in societatile inferioare din Australia centrala, acest fapt ni se pare evident. Teoria cunoasterii trebuie sa inscrie printre capitolele sale unul social. Grupul social creiaza un etalon de valori, de credinte, de dati ne concretizate prin reprezentari colective, pe care individul le primeste gata facute, fara sa lucreze la elaborarea lor. Majoritatea credintelor, in special cele religioase, morale, chiar cosmice sant produsul mediului nu al nostru. Acelasi lucru trebue de spus despre limbaj. invatam inca de mici, prin imitatie ori constrangere, notiuni si simboluri care sant creiate de stramosii nostri si la care contributia noastra e minima. A. Meillet, intr-un memoriu publicat in «Annee sociologique», a aratat ca cea mai mare parte din transformarile semantice sant datorite influentii sociale a grupului.
De fapt putine fapte sufletesti scapa acestei influente. Am aratat in o serie de articole, publicate anterior cum constiinta e un instrument, prin definitie, colectiv. Fara un grup de simboluri obiective, in care constiinta se defineste pe sine, e greu de conceput reiati uni cu ceilalti membri ai colectivitatii. E deasemeni o banalitate sa mai amintim ca eul si notiunea
de individualitate nu sant decat un anumit corolar ai diferentierii sociale.

Chiar unele acte care pareau pana acum exclusiv individuale, sunt susceptibile azi de o analiza sociologica, Durkheim si Mauss au aratat ca la originea ideii de timp nu e numai un ritm al cenesteziei, ori mai ales o regula sociala de impartire a duratei, in zile faste si nefaste, cu alte cuvinte in calindar. Ideea de spatiu e bazata in buna parte pe masuratorile de teren intre clanuri. insasi vointa a capatat o interpretare sociologica. Ch. Blondei, intr-un studiu din «Journal de Psyehologie», Iulie 1920: «La volonte», essal d’interpretation sociologique, a aratat ca in momentul deliberarii, inainte de a lua o hotarare, ceiace intervine ca determinant, sant regulile si sanctiunile sociale. Ne conformam actiunea dupa aceia a celorlalti membri ai societatii, luand de obiceiu ca model un tip sau mai multe pe care le imitam. Acum vine si randul memoriei, intr-o lucrare recenta, M. Halbwachs: »Les cadres sociaux de la memoire« a aratat cat datoreste memoria societatei.
Sentimentele, pe care, de obiceiu, le credem in intima legatura cu natura personala a fiecaruia, sant transformate si ele de actiunea colectivitate!. La baza, gasim desigur impulsii biologice, derivatii ale instinctelor de nutritie, de conservare, de reproducere. Deasupra acestora insa s-a asezat un bogat strat de aporturi sociale.
De pilda instinctul de nutritie. La inceput el e quasi-animalic. Dar incetul cu incetul o multime de reguli sociale il canalizeaza si il organizeaza. Dupa. secoli de cultura, nu mai mancam oricum sau oricand. Pe obiceiu membrii familiei se aduna la masa la .un ceas mai dinainte fixat; intrebuintam anumite instrumente ; actul se desfasura intr-o anumita ordine, dupa anumite rituri fixate de grupul social.

Acelasi lucru este valabil si pentru imbracaminte. La inceput este pur si simplu nevoia de acoperire contra frigului. Pe urma se adauga pudoarea. apoi luxul, in fine moda, actiuni comandate de viata colectiva. La fel cu dragostea. Dela nevoia de reproductie care anima in mod orb umanitatea primitiva, pana la complicatiile pline de idealizare, sacrificiu si pasiune ale dragostei contemporane e o buna distanta. In cartea sa «Les transform ations sociales des sentiments», F. Paullian, a aratat ca fiecare sentiment e derivat si transformat de influenta societatii. Acelasi lucru 1-a facut pentru instinct Mac Dougall in a sa «Socialpsychology». Cand psihologul ii analizeaza si ii cauta elementele sau cauzele, el trebue sa tie seama de actiunea colectiva. Exemplele s-ar putea multiplica la infinit pentru orice specie de fenomen psihic. Cele pe care le-am dat sunt suficiente ca sa arate importanta punctului de vedere sociologie in psihologic. Legatura acestor doua discipline e indisolubila, organica. E greu de conceput una fara alta, tot ce e social este sufletesc si tot ce e sufletesc e social. Desigur psihologul e aplecat mai mult spre punctul de vedere interior, personal, asupra determinismului psihic individual, sociologul mai mult asupra punctului de vedere colectiv exterior, social.
Ceea ce devine un punct castigat pentru stiinta, e: ca psihologia robinsoniana este o abstractie care trebue sa dispara. «Exista intre societate si individ nu numai raporturi de vecinatate, dar chiar ds patrundere reciproca. Societatea e medial natural si necesar individului mediu de unde ei isi trag fara intrerupere propria sa substanta si fara de care n-ar fi ceea ce este.

Societatea devine deci principiul de explicatie al Individului» (G. Davy: La explication sociologi que en Psychologie, Journal de Psichologie, 1920).
Aceasta nu inseamna ca nu exista un domeniu al psihologiei care e independent da actiunea sociala. Sant toate fenomenele psihice inferioare, cenestezie, excitatie, senzatie, reflex, instinct, in fine ceiace numesc Americanii psihologie de comportare ori de reactie, «beha-viourism» care se apropie mai mult de biologie decat. de sociologie.
Functiile sufletesti superioare, normative prin esenta lor, modificate dupa valorile sociale, suporta pecetea grupului.
Astfel conceptia lui A. Comte, care arata psihologia influentata pe de o parte de biologie, pe de alta de sociologie, se pare justificata. Un psiholog care ar face abstractie de aceste doua ajutoare metodologice, ar intelege prea putin din realitatea lumii psihice.