Multi autori au aratat, la individul care traieste si gandeste, unele dispozitii de a reactiona intotdeauna in acelasi fel la unele modificari produse la suprafata corpului sau. Vom numi «receptie» aceasta modificare particulara a corpului, care serveste de punct de plecare si actiune, totalitatii miscarilor reactionale. Unii filozofi credeau alta data ca asemenea tendinti, numeroase la animale, sant rare la om: W. James a protestat insa, aratand ca omul e superior animalelor tocmai fiindca poseda instincte si tendinti mai complexe si mai numeroase. Aceste tendinti sant, dupa parerea noastra nenumarate si cea mai importanta sarcina a psihologiei de azi ar trebui sa fie descrierea lor. Atat cat e vorba de fenomene elementare si de natura motrica, psihologia poate intreprinde aceasta misiune. Dar aceasta ar fi numai un capitol din problemele ei. Fiindca fenomenele superioare: constiinta, memorie, etc. sunt de natura pur interioara, ele nu sunt tendinti, nici actiuni, nu sunt vizibile la exterior si nu pot fi determinate obiectiv, fara ajutorul introspectiunii. Deja T. Ribot aratase ca aproape toate fenomenele sufletesti chiar superioare sunt intovarasite de miscari, de senzatii chinestezice, de adaptari motorii. Pierre Janet merge mai departe. El arata ca orice fenomen psihic, oricat de superior, e complicatia unei tendinti primitive, si ca constitue in ultima esenta, o atitudine, o reactiune, o conduita practica fata de mediu. Asa de pilda: senzatiile elementare nu sunt alceva decat reactiuni simple, derivate din marile functiuni: alimentatia, respiratia, excretia, fecundatia.

Pentru a intelege durerea, trebue studiata reactia de prehenziune (prindere) aceea de indepartare (ecartement): pentru a intelege simtul chinestezic trebuie examinata acea reactiune particulara care consta in a mentine miscarea unui membru intr-o anumita directie in raport cu actiunea inceputa, dispozitie care e una din primele regulari ale actiunii».Dar fenomenele de constiinta se pot explica ele dupa aceasta metoda ? P. Janet crede ca da. «E foarte probabil ca notiunea asa de incurcata de constiinta, ae va clarifica.,. Constiinta va fi inteleasa ca o reactiune a intregului organism la receptiunile determinate de catre actiunile proprii». Alte fenomene se explica tot ea reactiuni. Vorba, dupa o porunca primitiva: «Limbajul nu poate fi inteles fara studiul comandei si al supunerii, ascultarii, care e adevaratul sau inceput. Un numar imens de diferite tendinti sant in raport cu aceasta actiune de a vorbi si cu aceasta alta actiune, pe care putem s-o numim actiunea de a fi vorbit (l'acte d'etre parle), adica actiunea care consista in a reactiona intr-un anumit mod la vorba.
E mai greu cu memoria. Dar si aici P. Janet gaseste un raspuns. «Reunim sub aceste nume un ansamblu de actiuni remarcabile, pe care oamenii au invatat sa le faca repede pentru a se adapta la o proprietate particulara a lucrurilor, proprietatea acestora de a fi trecute, incetul cu incetul, ei au invatat sa construiasca in legatura cu un eveniment tendinti catre o reactie particulara, capabila de a fi repetata mai tarziu in absenta acestui eveniment, cand el nu mai exista.

De cele mai multeori aceasta operatie e un produs al limbajului: sentinela care pazeste la portile lagarului a invatat sa reactioneze la apropierea inamicului, nu numai printr-o reactiune imediat apropiata ca fuga ori lupta, dar si prin prepararea unui discurs, care va putea fi repetat sefului in absenta inamicului. Prepararea acestui discurs constitue memorarea.
Celelalte fapte sufletesti ce explica la fel. Credinta e o promisiune de actiune: voi face cutare lucru, daca cutare circumstante se realizeaza. Imaginatia e un proiect, o actiune amanata pe viitor. Si asa mai departe.
Viata interioara a aparut cand, in locul actiunii propriu zise, a venit limbajul, adica actiunea vorbita. Orice fenomen interior e un discurs, o vorba interioara, care inlocueste activitatea propriu zisa. In loc sa lucreze, omul vorbeste efectiv sau interior, dar aceasta e tot o actiune. Viata interioara e limbajul interior promisiunea intima pe care ne o facem «in petto» ca sa lucram in viitor. Asa dar, totul e atitudine practica, conduita. Tendinta primitiva, de la simplu reflex se complica in comportari diferite. La inceput raspundem imediat si direct invitatiilor mediului. Pe urma raspundem imediat, reflexiv, derivat. Dar tot de un raspuns e vorba. Fireste, aceste tendinti primitive nu se gasesc in orice moment si la toti oamenii in acel as grad de activare. La unii ele sant in stare de latenta numai, dispozitii vagi de a efectua un lucru.

Un grad mai sus e gandirea interioara: planuri, aprecieri tacute, dispozitii constiente, dar numai iu stare de proect. Vin dupa aceia eforturile si dorintele: actiunea e indeplinita pe jumatate. Stadiul cel mai inalt al activarii tendintii e acela al realizarii. Individul se confunda cu realitatea, actioneaza ajustat identificandu-se cu mediul. In acest grad, oamenii au ceiace Janet numeste «la fonction du reel», adica intelegerea clara a realitatii, a momentului prezent, si a procedeelor care trebuesc iutrebuintate ca sa reuseasca, credinta ferma in lumea exterioara si in posibilitatile de acord cu ea. Visurile, reveriile, planurile din stadiul vietii interioare au ramas in urma. Activarea maxima a tendintii aduce acordul complect cu mediul exterior pe care omul il pricepe si il cucereste. Exista, asa dar diferite grade de crestere, de excitare a tendintilor. Exista, prin urmare in noi diferite grade de tensiune, de energie psihica. Aceasta tenziune insa nu e constanta, nu se mentine la acel as nivel. Chiar la oamenii cei mai sanatosi, ea sufere osciiatiuni, ridicari si cobjriri. Bolnavii nervosi, psihopatii nu sant altceva, decat indivizi deprimati, adica cu tenziunea scazuta, subiecte care nu se mai pot ridica pana la functiunea realului, pana la adaptarea la ambianta. Idei a de tensiune, alaturi de aceea de tendinta, introduce punctul de vedere energetic, dinamic, in psihologie. In acelasi timp si pe acela cantitativ, aratind ca deosebirile dintre oameni, dintre normali si bolnavi nu sant altceva decat diferente in grad de activare al tendintelor. Maximum de tenziune, de sanatate corespunde cu «functiunea realului», cu activitatea potrivita si ajustata. Iata dar si o psihiatrie pragmatista, o psihiatrie care considera ca sanatos pe omul de actiune si ca bolnav pe unul cu viata interioara.

Diferitele tendinte, concretizate in tipuri de fapte sufletesti, de la reflex, la perceptie, ca credinta, memorie si judecata au aparut incetul cu incetul in istoria psihicului omenesc. Trecerea, s-a facut de la simplu la complex. Janet ajunge astfel la un punct de vedere evolutionist. El arata ca tendintele .cele mai primitive sunt reflexele, au venit apoi perceptiile care sunt niste reflexe amanate, apoi tendintele intelectuale elementare, cele de credinta, apoi cele rationale, experimentale sl la urma cele artistice. Exista astfel, dupa el, o ierarhie a tendintilor, reprezentind drumul parcurs de omenire, si in care conduitele simple de la inceput si-au alaturat incetul cu incetul atitudini din ce in ce mal complicate, raspunsuri din ce in ce mai Ingenioase. S-au depus straturi peste straturi. Insa orice achizitie noua nu desfiinteaza pe cea anterioara. "Viata sufleteasca colecteaza vesnic. Janet ne da chiar un tablou in care tendintile sunt expuse evolutiei si ierarhiei dupa rang.
Cand tensiunea tendintilor scade, bolnavul cade dintr-o faza superioara in alta inferioara. Daca cade bunaoara din faza penultima, cea experimentala, in stadiul credintei este vorba de un isteric, daca cade pana in acela a reflexelor e vorba de epilepsie. Orice scadere de tenziune. aduce o retrogradare in scara achizitiilor mintale ale spetei.
Un sistem activist, dinamist, bazat pe Idei a ca viata sufleteasca e facuta numai din tendinti de adaptare practica si din reactiuni, atitudini, conduite adequate; ca aceste tendinti au variatiuni de tensiune, de activare urmate de fenomene de degradare psihica pana in stadii inferioare pe care omenirea normala le-a depasit de mult timp.